Cuibul ACVILEI DE MUNTE
Acvila de munte a fost de-a lungul
istoriei simbolul multor
popoare de pe intregul mapamond. Cele mai puternice imperii, pana la indigenii
din salbaticii, adorau acvila de munte. De la Muntii Stancosi pana peste padurile
de conifere, acvila isi intinde imensul teritoriu de vanatoare. Acvila
refugiata azi in munti a dominat in trecut si zonele joase. Amenintata de
prezenta umana sa refugiat in munti in zone izolate. Lungimea corpului este de 80 - 90 cm si greutatea medie
cuprinsa intre 4 – 6kg, femelele fiind mai mari. Anvergura aripilor este
cuprinsa intre 190 - 225 cm. Fiind
cea mai puternica rapitoare de zi, hrana ei variaza de la iezi de capra negra
pana la nevastuici. Cu vederea ei foarte potenta, decopera prada in cele mai
ascunse locuri din muntii unde vietuiesc capra neagra si marmota, in goluri alpine, paduri si tufisuri unde
intalnim cocosul de munte, corbul, jderul, nevastuica, pisica salbatica,
vulpea, iepurele, si alte multe speci de pasari. Încă din lunile
februarie – martie, cand iarna nu se da dusa din Muntii Bucovinei, acvilele de
munte isi imbunatatesc cuibul cu ramuri
de conifere si foioase si se pregatesc pentru procesul de cuibarit. Din februarie pana in aprilie acvila de
munte se dedica paradei nuptiale si
teritoriale. Acestea amenajeaza doua sau chiar trei platforme diferite,
in stanci inaccesibile sau in brazi foarte inalti. La sfarsitul lunii martie
femela depune doua oua. Al doilea
il depune la trei patru zile de la primul. Se crede ca aceasta determina in
majoritatea cazurilor moartea puiului secund.
Clocirea oualelor dureaza in jurul la 45 de zile. La inceputul lunii mai
puiul iese din ou, iar in rare ocazi si al doilea, dar cand sunt doi, la scurt timp
puiul mai mare il mananca pe cel mai mic datorita lipsei de hrana, aceast
comportament denumindu-se cainism.
Femela petrece aproape tot timpul langa cuib hranindu-l si avand grija
de pui, protejandu-l de frig si ploi,
iar masculul vaneaza singur pentru ei dar si pentru sine.
In continuare vrem sa va prezentam un
articol despre acvila de munte, cu date originale, stranse de-a lungul a trei
ani de studiu, cele mai multe din ultimul an, cand am descoperit cuibul monarhei inaltimilor,fiind in acelasi timp una din putinele perechi din
Romania.
Este
sfarsitul primaverii. Plecat fiind de ceva timp la rotitul cocosilor de
mesteacan deja imi fac planurile pentru urmatoarele zile: cautarea perechii de
acvile de munte. Timp de trei ani, impreuna cu fratele meu Emil Bodnari, am
vazut perechea de acvile de munte iar in
nenumarate ocazii le-am observat planand cu puiul pe cerul Bucovinei sau stand
la panda in arborii inalti.
În aceşti ani, multe zile le-am
dedicat căutând zona lor de cuibarit, fiind siguri că ne aflăm pe teritoriul
lor. Acestea stapanesc o mare
suprafata de pana la 190 km². Din
observatiile facute presupuneam unde ar fi zona de cuibarit dar cuibul in sine
nu era de gasit.
26 mai : Rasaritul ma gaseste
in zona unde presupuneam ca ar fi aria de cuibarit al acvilelor. Echipat cu tot
ce dispun si am nevoie pentru observare incep urcarea spre versantul impunator.
Roua si aerul tare facea ca atmosfera sa fie racoroasa in golul subalpin. Dupa
doua ore de urcat imi caut un loc cu vizibilitate buna peste creasta si peste
vaile dimprejur. Sub un molid pletos ma asez, imi montez camera video pe
trepied, camera foto o tin la indemana iar binoclul este nelipsit de la gat. Ma
camuflez si scanez valea muntele si cerul. Dupa doua ore de dibuit vad silueta impunatoare
a unei rapitoare pe inaltul cerului, iar imediat de dupa creasta apare o a
doua. „ESTE PERECHEA DE ACVILE!!!”, am exclamat singur in soapta, plin de
bucurie.
Planau in cercuri ridicandu-se
tot mai sus inspre vazduh. Am fixat obiectivele
pe ele si, in ciuda distantei foarte mari, ba inregistram video ba fotografiam.
Nu le-am mai vazut timp de doua ore, dar cand imi ascut auzul, de undeva din
departare se aude zarva mare. Croncanitul corbilor agitati indica faptul ca cel
mai probabil sunt la un cadavru ori au de furca cu acvilele. Imi concentrez
privirea prin binoclul indreptat in directia croncaniturilor. Perechea de
acvile erau atacate de corbii care se hraneau dintr-un cadavru. Acvilele s-au retras de acolo, venind unde
le-am vazut de dimineata. Se tot roteau deasupra versantului pana cand s-au
facut nevazute dupa crestele acoperite de padurea seculara a acestuia. Era semn
bun ca prin zona aceea trebuie sa fie cuibul.
Mi-am luat toat echipamentul
si am plecat spre locul acela. Intre timp s-a innorat iar vantul a inceput sa
sufle cu putere, se apropia furtuna, dar am continuat. La nici jumatate de ora
s-a revarsat o ploaie torentiala si trasnea de se cutremura pamantul .M-am
adapostit pentru moment sub un fag des. Am facut o inregistrare video iar apoi
am pornit prin ploaie vazand ca nu se mai opreste. S-a ridicat o ceata deasa
iar prin padurea seculara se vedea putin in distanta. Un teren abrupt cu
cazaturi, cu stancarii, mi-a ingreunat foarte mult cautarile. Am umblat toata
zona aceea dar fara nici un rezultat. Am hotarat sa ma duc in alta zona de unde
sa pot observa miscarea acvilelor. Am gasit un loc bun, iar binocland toata acea
zona am ramas intepenit cu privirea la ce vedeam prin lentilele binoclului. La
mare distanta de mine in versantul abrupt la vreo 5 metri de la varf in jos,
intr-un brad secular, era montat un platou urias din crengi. „ESTE CUIBUL ACVILELOR!!!” am exclamat. Nu imi venea sa
cred nici mie ce vedeam. O pata alba se ridica din cuib miscandu-se usor. „ESTE
SI UN PUI IN CUIB!!!” am spus, da, un pui de acvila de munte. Am filmat si
fotografiat cateva cadre de la distanta aceea foarte mare, mi-am luat bagajele
in spate si am plecat entuziasmat spre directia cuibului. A inceput iar ploaia
dar acum era ceata si mai deasa, am cautat pana la lasarea intunericului. Ud
pana la piele si frant de puteri am coborat fara sa gasesc cuibul dar plin de
multumire ca am vazut cuibul si puiul de acvila in el. A doua zi, dis de
dimineata pregatit, am reluat cautarile.
Din nou a inceput ploaia de dimineata, o ploaie care nu s-a oprit deloc toata
ziua. Cautand cuibul am gasit indici prin padure caci cuibul este prin zona: craniu
de nevastuica, un altul de jder si diferite oase. La ora cinci jumatate, dupa amiaza, am reusit
sa zaresc printre crengile brazilor printre ceata deasa cuibul imens al acvilei
de munte. Nu mai vazusem pana atunci un cuib asa de mare. Eram multumit caci in sfarsit, dupa trei ani
de cautari, anul acesta dupa doua zile, am gasit cuibul. De acum aveau sa
urmeze multe zile de stat la panda fara
sa deranjez, ascuns la maxim ca sa surprind momente din viata parintilor si a
puiului.
In urmatoarea zi de dimineata am
venit la panda intr-un loc ascuns de unde vedeam cuibul . Am observat parintii
venind la cuib, hranind puiul, aducand ramuri verzi de foioase pentru a
imbunatatii cuibul si a-l face mai comod pentru pui. Dupa vreo cinci ore de stat la panda am urcat
intr-un molid vecin al bradului unde era cuibul pentru a observa puiul mai
aproape si a monta o camera de monitorizare acolo. Pentru prima data in viata, la circa 7 m de mine, puiul de acvila statea
culcat langa prada adusa de parinti, un pui de vulpe. L-am analizat in de-amanunt
, l-am fotografiat, filmat si am coborat
de acolo de sus emotionat la maxim. Ajuns acasa am studiat filmarile si fotografiile
si dupa aprecierea mea puiul avea varsta aproximativa de trei saptamani.
In mare parte a zilei puiul digera hrana. Masculul vaneaza
aproape zilnic la inceput cand puiul este mic, hrana fiind alcatuita in mare
parte din pasari iar in timp , puiul crescand, apetitul este foarte mare. Atunci
masculul incepe sa vaneze prazi mai mari ajutat in vanatoare si de femela.
Jderi, pui de vulpe, pisici hoinare, iepuri, si alte mamifere mici au reprezentat
meniul progeniturii. La o luna de viata
ii apar primele pete negre din puful alb, penajul incepand sa creasca repede odata
cu corpul deja marisor al puiului. In zilele calduroase din iunie femela acum
il protejeaza de caldura iar cand este furtuna il acopera cu corpul ei masiv. Noaptea
femela ramane in cuib alaturi de pui protejandu-l.
La doua luni puiul sa schimbat
complet , este acoperit de penaj inchis la culoare iar marea parte a zile o dedica
aranjand penele, ciugulidule minutios. De acum, parintii petrec foarte putin
timp la cuib. Vin doar aducand hrana si ramuri infrunzite pentru a improspata
cuibul.
Acum parintii vaneaza prazi de
dimensiuni mari. In una din zile masculul aduce la cuib o vulpe adulta, vanata
de putin timp. Lasa prada in cuib si pleca. Este timpul ca puiul sa invete
singur sa sfasie hrana si sa se hraneasca.
Mai mereu isi intareste
musculatura exersand zborul deasupra cuibului, dand din aripi, ridicandu-se la
putina distanta deasupra cuibului. Diferenta de penaj este foarte vizibile
dintre un adult si un pui care este gata sa paraseasca cuibul. Adultul are
penaju capului si gatului maro-auriu iar
restul corpului brun-maro iar puiul are pete albe la picioare, la baza cozii si
la mijlocul aripilor iar restul corpului maro inchis, acest penaj il va schimba de cateva ori timp
de 4 ani pana va deveni adult cand va fi activ sexulal si isi va cauta pereche.
La aproximativ 65-70 de zile de la
iesire din ou puiul este capabil sa se hraneasca singur, si-a intarit
musculatura aripilor iar acum este pregatit sa isi ia zborul.
Parinti incearca in multe
modalitati sa il faca pe pui sa paraseasca cuibul, planand prin apropierea
cuibului cu prada in gheare, nehranindu-l cateva zile. Dupa parasirea cuibului
va sta alaturi de parinti in jur de 20
de zile pentru a invata sa vaneze. Devine complet independent la sfarsitul
toamnei cand pleaca in cautarea teritoriului. Parinti sunt sedentari. Puiul isi
va cauta pereche pe viata in jurul
varstei de 4-5 ani cand ajunge la maturitate sexuala iar acesta poate migra la
foarte mare distanta de locul unde a eclozat. Acvilele de munte traiesc in jur
de 32 de ani.
Deranjul determinat de
activitatile forestiere si de vanatoare sunt principalele pericole pentru
aceasta specie. Imbunatatirea activitatilor forestiere, pastrarea arborilor
batrani, protejarea zonelor stancoase de
cuibarit si reducerea deranjului produs de activitatile umane, in special de
vanatoare, sunt necesare pentru conservarea speciei.
Inainte
ca puiul sa isi ia zborul, impreuna cu Marius Marcu Orhean, mergem pentru ultimele
observatii din acest an in zona cuibului, stand la panda, observand puiul si perechea de
acvile. Ne-a oferit momente unice, emotionante, a fost un privilegiu de a
observa, admira si studia comportamentul si viata perechii si a puiului. Am
incercat sa fim cat mai discreti sa nu deranjam traiul salbatic.
Intr-un
brad secular in versantul muntelui din vatra Bucovinei salbatice, un pui de
acvila de munte sta gata sa isi ia zborul. In orice zi puiul descendent al
perechii de acvile, din putinele de pe teritoriul Romaniei, isi va lua zborul
pentru a stapani inaltimile cum a facut din toate timpurile acest mitic si
suprem pradator din toata ornitologia noastra.
Pentru viitor, noi,
Asociatia WILD BUCOVINA, ne-am propus ca unul din obiective sa fie conservarea
faunei salbatice, astfel acvila de munte va reprezenta una din prioritati.
Pentru un studiu mai detaliat al acvilei de munte si pentru a indeplini toate
obiectivele Asociatiei WILD BUCOVINA
avem nevoie de aparatura mai performanta si de resurse financiare.
Pentru contact si
mai multe detalii va invitam sa vizitati site-ul web al Asociatiei http://wildbucovina.ro/
, pagina de Facebook: https://www.facebook.com/wild.bucovina?fref=ts
si canalul Youtube https://www.youtube.com/channel/UCueoWpx5FjBIfDkY6PXiNUA.
Copyright © WILD BUCOVINA 2015
